duminică, 24 mai 2009
Bertea, raiul pe pamant
La 50 km distanţă de municipiul Ploieşti şi la 22 km distanţă de Vălenii de Munte se afla Bertea, Bertea sau raiul pe pamant.
sâmbătă, 23 mai 2009
Gratar Valeni
Eh, baietii sunt cu soparlele de tot felul. 
Fluturii ne plac, poate pentru ca le semanam atat de bine. Suntem ca niste fluturi zglobii si veselii si umblam intotdeauna in card. Fluturasul nostru era singur atunci, si-a gasit alinarea la noi. 
Carmen Sylva - Pelesul, ora de literatura
Regina Maria supranumita Carmen Sylva(Cantecul Padurii) scria in cartea sa, "Povestirile Pelesului" urmatoarele:"Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut aşa de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avânta clocotind un pârâu de munte atât de sălbatic şi de năvalnic, încât parcă-n răsfăţarea lui ar voi să cutreiere lumea toată.E un voinic minunat, Peleş, cu părul creţ şi cu adânci ochi albaşri, şi e atât de voios şi de tare, fiindcă s-a născut în adâncimile unui munte uriaş. Se zice că vine dintr-un loc năprasnic, care-i ascuns în fundul pământului şi în care şed zânele apelor. Şi dacă stai mult lângă Peleş, aşa de mult, că de stătut ce stai să uiţi lumea, auzi cu toul desluşit cântările zânelor.Chiar se iveşte, din când în când, câte o zână, care, plutind pe o frunză mare şi lată de-a lungul Peleşului la vale alunecă din treaptă-n treaptă peste cascadele apei şi priveşte cu ochi voioşi la lume. Dar nu poate să o vadă decât acela care s-a născut pe la toacă şi n-a avut nici o dată vreun cuget rău în sufletul lui.Ele netezesc cu degetele lor gingaşe pletele creţe ale lui Peleş şi vorbesc pe şoptite cu dânsul despre leagănul lor cel ascuns în tainiţele muntelui, apoi el le pune în faţă oglinzi mititele, ca să.şi vadă chipurile trandafirii. Iar şoaptele lor sunt tainice, ca şi când s-ar furişa adierea unui vânt domol.Apoi, Peleşul niciodată nu oboseşte, atât de mare îi este puterea şi grăbită călătoria. Darnic din fire, îşi reînoieşte mereu valurile spumegate şi nu se întreabă cât a dat şi cât îi rămâne. Ştie prea bine că jos, în adâncime, e lacul mare, care nu seacă niciodată, câtă vreme Bucegiul nu se va fi prăbuşit şi marea nu va fi acoperit Carpaţii. El, Peleş, nu ştie de loc a scoti şi nu zice niciodată: " Nu vreau să mă istovesc ca nu cumva să rămâi sărac!" O! nu, harnic şi darnic îşi aruncă valurile prin lume la vale, ca oameni şi vietăţi şi ierburi să se răcorească din ele.Se necăjeşte cu toate acestea şi el câteodată, când primăvara nu vrea să sosească, ori toamana pleacă prea în pripă:atunci se face de tot galben şi se umflă în mânia lui aşa de tare, încât rupe şi sfâşie tot ce-i cade la îndemână. Iar crivăţul râde de dânsul, ori drept pedepsă îl biciueşte şi-i aruncă în drum copaci mari, ca să-l obosească cu ei pe nerăbdătorul copil, cu pletele creţe şi cu inima îndârjită.Dar nici nu e cu putinţă să nu-l apuce necazul, când iarna vine aşa degrabă. Îi este un lucru nesuferit, cînd copacii îşi aruncă frunzele în el şi trebuie să le poarte, acum neînsufleţite, pe acelea cu care glumise toată vara; apoi îl supără şi ghiaţa, care-l strâmtorează şi vrea să-l silească a tăcea. Căci un păcat mare are Peleşul: voieşte să stea, mereu să stea de vorbă, cu florile, cu copacii, cu păsările, cu vânturile, chiar şi cu muşchii de pe pietrele din albia lui, ba, în cele din urmă şi cu sine însuşi de vorbă. Fie cel mai cuminte, tot i s-ar urî în curând, cum i se urăşte de multe ori şi celui mai bun al său prieten, care s-a putut deprinde la răbdare faţă de dânsul.Iară lui Peleş îi place prea mult ca alţii să se minuneze de poveştile lui, şi nu ţine de loc să păstreze tainele ce i s-au încredinţat, deşi munţii l-au mustrat adeseori pentru limbuţia lui, zicându-i "Barbă bătrână". Dar el şi-a scuturat părul creţ şi a aruncat o privire ştrengărească la codru, ca şi când ar voi să-i zică: "Aşa-i că ţie îţi place să mă asculţi?"Am stat ceasuri multe şi îndelungate lângă el şi am ascultat spusele lui, şi câteodată parcă vedeam vârful degetului vreunei zâne, ori piciorul trandafiriu, ori pletele din părul ei; şi am auzit adeseori cântări minunate: acum am să vi le povestesc toate.Căci nu e taină ceea ce Peleş, a spus: o ştie o mulţime de lume, o ştiu feriga şi muşchiul şi floarea "Nu mă uita" şi fagii şi brazii, iar acelora care n-o ştiu, le-o spune vântul, ce scutură mereu frunzele până ce nu le spun toate, ca păsările să ducă vorba mai departe peste nouă mări şi nouă ţări, până acolo unde nu mai sunt furtuni, fiindcă nu mai este nici aer. Fiindcă eu nu am aripi, nu pot purta poveştile departe-n lume, ci trebuie să le spun pentru ca să mergeţi şi voi să vedeţi Peleşul.Poate că el are să vă povestească mult mai multe ca mine, iar acelora, care n-au avut încă nici un cuget rău în sufletul lor, li se vor arăta zânele.Acum, ascultaţi ce-a fost, cum a fost o dată şi dacă n-ar fi fost, nici n-ar povesti-o Peleş."
Zi Rares 2008
I want to write and I try to start writing something. Yet every time I start to write I realize I have nothing to write about. What can I write about? About my lonely nights, about the fear that I might not ever find you? Find what? Have I lost something? Do I have something to find? What if I don’t have to find anything? What if you were there all along but I never knew? What if I don’t need any man to be happy? What if I can be happy by myself? Than what can I write about? If there are no lonely nights, no cool winds, no shining moon?Go deeper, I say to myself. Go deeper where? Go deeper to the depths of the earth, to the souls of men and you will have something to write about.Like that would be easy. Well it’s not. I still don’t know what I want and what I would like to write about. And yet there is so much more. First of all there’s us. There is always us. Rely on yourself if you want to do something or write something. What do we have? Memories. A man is made of his memories. And there is the memory of a nightwish, the memory of laughter, the memory of a party. And you were there two. All of you. And suddenly I am alive again. Pictures, many pictures and joy. So I remember. And I write and this was a birthday party. Perhaps the first birthday we spent together. And the first memory that I put on words.
Primul film
Primul film vazut in gasca: Contele de Monte Cristo, adaptare dupa romanul omonim al lui Alexander Dumas
Si asa ajungem in 2008
Si asa ajungem in 2008. Un an mult mai plin decat precendetul. Happy Birthday to us.
La Bucov
Tot prin 2007 am avut si prima escapada la bucov. Prima incercare de excursie. Excursie intre coane. Pe 15 aprilie 2007 mai exact.
Ne place shoppingul
Ne place shoppingul. O alta trasatura de gasca. De multe ori am batut mall-uri in lung si lat, si le vom mai bate de acu incolo, doar suntem cool.
La mall
O alta iesire a fost la mall. Am avut o incercare nereusita de a merge la sindicate la biliard, dar cand am vazut ca mirosea a clor, si ca nici nu am intrat bine, si deja incepusera sa se ia golanii de noi, cu toate ca eram insotite, am facut o frumoasa cale intoarsa si ne-am dus unde ne simteam noi mai bine: la pizza!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
